Evaluarea competenţelor digitale în cadrul examenului naţional de bacalaureat 2011

Introducere

Proba D, de evaluare a competenţelor digitale, are statutul de probă obligatorie pentru elevii de la toate filierele, profilurile și specializările/ calificările.

Proba D se desfăsoară în laboratoarele de informatică din unităţile de învăţământ, în perioada menţionată în Calendarul examenului de bacalaureat - 2011, după un grafic stabilit la nivelul fiecărui centru de examen. Programarea examenelor se face începând cu prima zi stabilită în calendar, în zile consecutive, utilizând la maximum resursele necesare.

Subiectele de bacalaureat nu vizează conţinutul unui manual anume. Manualul scolar reprezintă doar unul dintre suporturile didactice utilizate de către profesori şi elevi în vederea formării competenţelor prevăzute de programa scolară.

Structura probei D

În fiecare dintre zilele alocate probei, Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare pune la dispoziţia centrelor de examen câte o variantă de subiecte de examen şi câte 15 pachete distincte de fişiere care urmează să fie prelucrate în conformitate cu cerinţele din subiecte.

Fisierele din fiecare pachet sunt formate din aceleaşi elemente de principiu (de exemplu o zonă de text, o imagine, un tabel etc.), dar aceste elemente au un conţinut distinct pentru fiecare pachet în parte. Toate pachetele sunt distribuite pe calculatoarele din laboratorul în care se desfăsoară proba, conform procedurilor specifice. Toţi candidaţii care susţin proba în aceeaşi zi primesc aceeaşi variantă de subiecte, dar prelucrările menţionate în cerinţe sunt realizate asupra unor pachete de fişiere individuale.

O variantă de subiecte este structurată pe două fişe de lucru care cuprind sarcinile propuse candidaţilor spre rezolvare, în următoarele condiţii:

- fişa A – cu conexiune funcţională la Internet;

- fişa B – după întreruperea conexiunii la Internet.

Fişa A cuprinde subiectul I, iar fişa B cuprinde trei subiecte (II, III şi IV). Fiecare dintre subiectele I, II şi III este notat cu 10 puncte, iar subiectul al IV-lea este notat cu 70 de puncte. Nu se acordă puncte din oficiu.

Itemii utilizaţi în subiecte sunt de tipurile:

- pentru subiectul I: itemi semiobiectivi – întrebări cu răspuns scurt, întrebări structurate;

- pentru subiectul al II-lea: itemi semiobiectivi – întrebări cu răspuns scurt, itemi de completare;

- pentru subiectul al III-lea: itemi obiectivi cu alegere multiplă;

- pentru subiectul al IV-lea: itemi semiobiectivi (întrebări structurate) şi itemi subiectivi, de tip rezolvare de probleme.

Rezolvarea cerinţelor cuprinse în subiectele I şi al IV-lea are un caracter preponderent practic; cerinţele cuprinse în al II-lea şi al III-lea subiect vizează în special competenţe de specialitate de natură teoretică.

Cerinţele cuprinse în subiecte asigură o cuprindere echilibrată a competenţelor evaluate şi au un grad de complexitate care permite tratarea acestora în timpul stabilit.

Competenţe de evaluat la proba D

Competenţele de evaluat sunt menţionate detaliat în programa de bacalaureat pentru evaluarea competenţelor digitale, având în vedere domeniile:

-       utilizarea computerului şi organizarea fişierelor;

-       editoare de texte;

-       informaţie şi comunicare;

-       concepte de bază ale tehnologiei informaţiei (IT);

-       editoare de calcul tabelar;

-       baze de date;

-       prezentări.

Distribuirea domeniilor de competenţă pe subiecte este:

Fişa	Subiect	Principalele domenii de competenţă vizate
A	I	Utilizarea computerului si organizarea fişierelor Informaţie şi comunicare
B	II	Concepte de bază ale Tehnologiei Informaţiei (IT) Utilizarea computerului si organizarea fisierelor
	III	Concepte de bază ale Tehnologiei Informaţiei (IT) Utilizarea computerului şi organizarea fişierelor
	IV	Editoare de texte
		Prezentări
		Editoare de calcul tabelar
		Informaţie şi comunicare (limbajul HTML)
		Baze de date
		Utilizarea computerului si organizarea fisierelor

Precizări privind evaluarea la proba D

În cadrul examenului de bacalaureat evaluarea se realizează prin raportare la competenţele de evaluat, prezentate în programa disciplinei.

La baza construirii competenţelor de evaluat s-au avut în vedere nivelurile cognitive: cunoaştere, comprehensiune sau înţelegere, aplicare, analiză, sinteză, evaluare.

Cunoaşterea vizează identificarea de termeni, relaţii, procese, observarea unor fenomene, procese, nominalizarea unor concepte, culegerea de date din surse variate, definirea unor concepte etc.

Înţelegerea vizează compararea unor date, reprezentarea unor date, stabilirea unor relaţii, calcularea unor rezultate parţiale, clasificãri de date, reprezentarea unor date, sortarea – discriminarea, investigarea, descoperirea, explorarea etc.

Aplicarea vizează reducerea la o schemă sau model, anticiparea unor rezultate, reprezentarea datelor, remarcarea unor invarianţi, rezolvarea de probleme prin modelare şi algoritmizare etc.

Analiza vizează descrierea unor stări, sisteme, procese, fenomene, generarea de idei, argumentarea unor enunţuri, demonstrarea, compararea unor rezultate etc.

Sinteza vizează formularea unor concluzii, calcularea şi evaluarea unor rezultate, interpretarea rezultatelor, analiza de situaţii, elaborarea de strategii, relaţionări între diferite tipuri de reprezentări etc.

Evaluarea vizează aplicarea, generalizarea şi particularizarea, integrarea, verificarea, optimizarea, transpunerea, realizarea de conexiuni, adaptare şi adecvare la context etc.

Baremul de evaluare şi de notare este instrumentul pe baza căruia se apreciază lucrările elevilor. Este un instrument de evaluare şi de notare asociat unei/ unor sarcini concrete de lucru date elevilor.

Baremul de evaluare şi de notare este elaborat cu un grad înalt de obiectivitate şi aplicabilitate, astfel încât să reducă la minimum diferenţele de notare între corectori.

Baremul de evaluare şi de notare este proiectat pe baza notării analitice. Notarea analitică are avantajul de a asigura rigurozitatea corectării, favorizând realizarea unor aprecieri obiective.

Baremul de evaluare şi de notare permite evaluarea precisă a răspunsurilor la itemii de tip alegere multiplă. În cazul itemilor de tip rezolvare de probleme, baremul de evaluare şi de notare include elemente ale răspunsului care vor fi punctate. În acest fel candidatul primeste punctaj pentru rezolvări parţiale ale cerinţei itemului. Se punctează însă corespunzător oricare alte metode de rezolvare corectă a cerinţei.

Caracterul teoretic, dar şi practic al probei D conduce la aspecte specifice pentru evaluarea competenţelor digitale, aceasta fiind realizată pe baza fişierelor de lucru, prelucrate conform cerinţelor din subiecte, precum şi pe baza răspunsurilor furnizate de către candidat, completate pe foaia de examen.

În urma evaluării realizate conform baremului, pe baza punctajului obţinut, se stabileşte nivelul de competenţă digitală.

Bacalaureat 2011

CALENDARUL

examenului de bacalaureat – 2011

Sesiunea iunie-iulie 2011

23 – 27 mai 2011 Înscrierea candidatilor la prima sesiune de examen

27 mai 2011 Încheierea cursurilor pentru clasa a XII-a/a XIII-a

6 - 8 iunie 2011 Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orala în limba româna – proba A

8 - 10 iunie 2011 Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orala în limba materna – proba B

13 – 17 iunie 2011 Evaluarea competentelor digitale – proba D

20 - 23 iunie 2011 Evaluarea competentelor lingvistice într-o limba de circulatie internationala – proba C

27 iunie 2011 Limba si literatura româna – proba E)a) – proba scrisa

28 iunie 2011 Limba si literatura materna – proba E)b) – proba
scrisa

29 iunie 2011 Proba obligatorie a profilului – proba E) c) – proba
scrisa

1 iulie 2011 Proba la alegere a profilului si specializarii – proba  E) d) – proba scrisa

3 iulie 2011 Afisarea rezultatelor

4 iulie 2011 Depunerea contestatiilor (orele 08:00 – 12:00)

5 - 7 iulie 2011 Rezolvarea contestatiilor

8 iulie 2011 Afisarea rezultatelor finale

Sesiunea august-septembrie 2011

11 – 15 iulie 2011 Înscrierea candidatilor la a doua sesiune de examen

22-23 august 2011 Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare
orala în limba româna – proba A

22-24 august 2011 Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare
orala în limba materna – proba B

23 -24 august 2011 Evaluarea competentelor lingvistice într-o limba de
circulatie internationala – proba C

25 - 26 august 2011 Evaluarea competentelor digitale – proba D

29 august 2011 Limba si literatura româna – proba E)a) – proba scrisa

30 august 2011 Limba si literatura materna – proba E)b) – proba scrisa

31 august 2011 Proba obligatorie a profilului – proba E)c) – proba scrisa

2 septembrie 2011 Proba la alegere a profilului si specializarii – proba E)d) – proba scrisa

4 septembrie 2011 Afisarea rezultatelor (pâna la orele 16:00) si depunerea contestatiilor (orele 16:00 – 20:00)

5-6 septembrie 2011 Rezolvarea contestatiilor

7 septembrie 2011 Afisarea rezultatelor finale

CREAREA UNUI SITE WEB

Fiecare site web are un nume de domeniu unic. Pentru a vizualiza un site web utilizatorul introduce în bara de adrese a browserului sãu numele de domeniu al site-ului web dorit.

Toate site-urile web se aflã pe un tip special de calculator cunoscut sub numele de server web, un calculator accesibil prin Internet care stocheazã conţinutul unui anumit site web.

La vizitarea unui site web prin intermediul unui browser web, browserul formuleazã o cerere cãtre serverul web care gãzduieşte acel site web. Apoi, serverul web returneazã browserului pagina web solicitatã. În încheiere, browserul afişeazã pagina web.

Ştiaţi cã, farã a exagera, existã  milioane de site-uri web? Pentru a vizita un anumit site din aceastã listã cu milioane de site-uri, este foarte importantã existenţa unei metode prin care fiecare site web sã fie identificat în mod unic.

Aceastã identificare se face pe baza numelui de domeniu.

În mod ideal, un nume de domeniu este o expresie uşor de reţinut, cum sunt eBay.com, Yahoo.com sau CNN.com. Toate numele de domenii se încheie cu un fel de extensie care este formatã dintr-un punct urmat de douã sau mai multe litere.

Majoritatea numelor de domenii se încheie cu extensii de genul .com, .net sau .org. Totuşi, sunt disponibile şi alte extensii.

Dupã crearea paginii web, se salveazã într-un di­rector din calculatorul dumneavoastrã. Cu toate cã stocarea paginii web pe calculatorul dumneavoastrã vã permite so actualizaţi cu uşurintã pagina web la un moment ulterior, nu permite altora sã vizualizeze pagina dum­neavoastra prin intermediul unui browser web.

Adicã, atunci când pagina este stocatã numai pe calculatorul dumneavoastrã, sunteţi singura persoanã care poate vizualiza pagina web respectivã.

Pentru ca o paginã web sã fie accesibilã întregii lumi, trebuie sã creaţi un site web.

Un site web este o colecţie de documente de pe un calculator conectat in permanenţã la Internet, ale cãrui pagini web sunt disponi­bile oricui dispune de  o conexiune la Internet. Crearea unui site web presupune trei etape:

1. Contactarea unui serviciu de gãzduire web şi obţinerea unui site web public.
2. Înregistrarea unui nume de domeniu, cum este www.PrimuIMeuSiteWeb.com. şi înregistrarea site-ului web sub acel nume de domeniu.
3. Încãrcarea paginilor dumneavoastrã web pe site-ul web public.

Dupã ce aţi parcurs aceste trei etape paginile dumneavoastra web vor putea fi vizualizate de oricine este conectat la Internet!

            1. Gãsirea unui serviciu de gãzduire web

Primul pas în crearea unui site web public este gãsirea unui serviciu de gãzduire web (Web hosting company). Un serviciu de gãzduire web este o companie care oferã un calculator care este conectat la Internet 24 de ore pe zi, şapte zile pe sãptã­mânã.

Acest calculator funcţioneazã ca server web - adicã, tot ce face este sã aştepte cererile venite de la browserele web aflate la distanţã. La receptionarea unei cereri, acesta returneazã pagina web solicitatã.

Exista o multitudine de servicii de gãzduire web, de la companii mici cu un singur an­gajat pânã la companii tranzactionate public la bursa de valori. De asemenea, şi preturile au o gamã largã. de valori, de la gratuit pâna la mai multe mii de dolari pe lunã.

Dat fiind numãrul foarte mare de servicii de gãzduire web, gãsirea unui astfel de serviciu nu este osarcinã dificilã. Este suficient sã se introducã "web hosting company2" în caseta de cãutare a unui motor de cãutare. O astfel de cãutare pe Google.com va re­turna aproximativ 6,7 milioane de rezultate.

O altã abordare este sã utilizaţi unul din numeroasele site-uri web care servesc drept “pagini galbene” pentru companiile de gãzduire web. Site-uri cum sunt TopHosts (www.tophosts.com), HostIndex (www.hostindex.com) sau HostSearch (www.hostsearch.com) oferã spre cãutare o listã cu mii de servicii de gãzduire web de pe întreg globul.

Dacã nu doriţi sã vã pierdeţi timpul şi rabda­rea cu cãutarea unui serviciu de gãzduire web prin intermediul unui motor de cãutare sau al unui site index al serviciilor de gãzduire,puteţi sã vã întrebaţi furnizorul de servicii  Internet (ISP-ul) dacã nu oferã gãzduire web.

 

2. Date tehnice importante la gãzduirea web

Când veţi cãuta servicii de gãzduire web veţi observa cã acestea insistã cu prezentarea unor inormaţii de ordin tehnic de genul: "Oferim un spaţiu pe disc de 250 MB şi o limitã lu­narã de transfer de 2 GB !" Pentru a înţelege ceva din acest noian de termeni tehnici şi de marketing, haideţi sã studiem puţin ele­mentele tehnice utilizate cel mai des.

          2.1. Spaţiul pe disc

De multe ori, serviciile de gãzduire web vã limiteazã la stocarea unei anumite cantitãţi de date pe serverul web. Aceastã valoare este diferitã de la un serviciu la altul, dar în general un serviciu de gãzduire web vã va permite sã stocaţi pe serverul web o cantitate de mai mulţi megaocteţi (MB).

Cantitatea de spaţiu web de care veti avea nevoie depinde de ceea ce aveţi de gând sã stocaţi pe site-ul dumneavoastrã web. Dacã vã gândiţi sã aveţi numai pagini web şi câteva fotografii, 20 MB ar trebui sa fie un spaţiu mai mult decât suficient. Gândiţi-vã cã fiecare fotografie realizatã cu o camerã digitalã obişnuitã poate avea o mãrime de la 50 de kiloocteti (KB) pânã la 250 de kilo­octeti, în funcţie de calitatea şi configuraţia camerei digitale.

Deci, presupunând cã aveţi o camerã digitalã care face fotografii de 250 KB, limita supe­rioarã, pe un megaoctet puteţi stoca patru fo­tografii. De exemplu, dacã doriţi sã partajaţi 25 de fotografii, veţi avea nevoie de 6.250 KB, sau 6,25 MB.

 Aşa cum puteţi vedea, un cont de 20 MB este de obicei suficient pentru majo­ritatea site-urilor web obişnuite, dar dacã anti­cipaţi cã veţi publica un numãr foarte mare de fotografii sau alte fişiere de dimensiuni foarte mari, atunci veti dori sã alegeţi un serviciu de gãzduire web care oferã spaţiul pe disc anticipat de dumneavoastrã ca necesar.

2.2. Limita lunarã de transfer

 

De fiecare datã când cineva viziteaza o pa­ginã a unui site web, acesta trebuie sã trans­fere browserului web care a solicitat pagina, conţinutul acelei pagini web şi eventualele imagini de pe paginã

Cu cât se transferã mai multe date de pe un server web, cu atât este mai mare suma care trebuie plãtitãserviciului de gazduire web. Prin urmare, pentru a pãstra costurile cât ­mai mici, multe servicii de gãzduire specificã limita lunarã de transfer pentru un site web.

Limita lunarã de transfer mai este numitã uneori şi lãţime de bandã lunarã.

Limitele lunare de transfer obişnuite se înca­dreazã în intervalul 2-10 gigaocteti (GB).

Unele servicii de gãzduire utilizeazã limita lunarã de transfer ca fimitii absolutii.  Adicã, în cazul în care se depaşeşte lãţimea de bandã lunarã, site-ul web este închis pentru restul lunii.

Alte servicii de gãzduire web utilizeazã limita lunarã ca fimitii flexibilii, adicã dupã depaşirea limitei lunare, la abonamentul lunar de gãzduire se adaugã un cost specificat pentru fiecare gigaoctet cu care s-a depãşit Iimita. Şi, de asemenea, existã servicii web care nu impun nici o limitã lunarã de transfer.

Pentru site-urile personale mici o limitã de transfer de 2 GB este de obicei mai mult decât suficientã.

Haideţi sã luãm un exemplu. Sã presu­punem cã site-ul dumneavoastrã web ocupa 10 MB de spaţiu pe disc, iar fiecare vizitator vizua­lizeazã în medie 2 MB de imagini şi conţinut. Acum, dacã presupunem cãaveţi 250 de vizita­tori pe lunã, atunci lãţimea de bandã utilizatã pe lunã este de 500 MB, adicã 0,5 GB.

          2.3. Suportul FTP

La un moment dat va trebui ca paginile web pe care le-aţi creat sã fie mutate de pe calculatorul dumneavoastrã pe serverul web al serviciului de gãzduire web.

Un mijloc foarte uzual pentru transferul de fişiere de pe un calculator pe altul prin Internet este FTP.  FTP este acronimul pentru File Transfer Protocol şi este protocolul de facto pentru transferul de fişiere între calculatoare aflate la distantã.

Acesta este motivul pentru care este foarte important ca serviciul de gãzduire web pe care îl alegeţi sãofere acces FTP.

Aproape toate serviciile de gãzduire web oferãacces FTP. Totuşi, un lucru la care trebuie sã fiţi atent este acela cã mai multe servicii de gãzduire web gratuite, cum este GeoCities (www.geocities.com). oferã un site web gratuit, dar impun plata unui abonament lunar pentru accesul FTP. Prin urmare, asiguraţi-vã cã varianta pe care  o alegeţi include şi suport FTP pentru ca dumneavoastrã sã vã puteţi transfera paginile web pe serverul web.

2.4. Alegerea unui serviciu de gãzduire web

Dupã ce aţi studiat o varietate de servicii de gazduire web, a sosit momentul sã alegeţi unul dintre ele şi sã vãabonati! În general, serviciile de gazduire web solicitã o taxã ini­ţialã de configurare şi abonamentul lunar.

Majoritatea ISP-urilor importante oferã su­port pentru gãzduire web inclus în plata co­nexiunii la Internet, deci poate ar trebui mai întâi sãconsultaţi ISP-ul dumnea­voastrã pentru a vedea ce vã poate oferi din punctul de vedere al gãzduirii web.

Inainte de a vã abona la un serviciu de gãz­duire web este recomandat sã verificaţi - şi apoi sã reverificaţi - dacã vi se oferã suport FTP. Nu uitaţi cãsuportul FTP este necesar pentru ca sã încãrcaţi paginile web.

2.5. Înregistrarea unui nume de domeniu

Dacã doriţi un nume de domeniu pentru site-ul dumneavoastrã, cum ar fi www.PrimuIMeuSiteWeb.com. trebuie sã înregistraţi numele de domeniu dorit şi sãconfiguraţi numele de domeniu sã indice la serverul web al serviciului de gãzduire web.

Pentru a înregistra un nume de domeniu trebuie sã parcurgeţi doua etape:

1. Alegeţi şi apoi cumpãraţi un nume de domeniu disponibil.
2. Configuraţi numele de domeniu astfel încât sã indice la site-ul web corect.

În secţiunea despre utilizarea editorului Mozilla Composer vom studia modul în care pot fi efectuate aceste douã etape. Nu vã îngrijoraţi dacã aceste operaţii vi se par foarte dificile; aşa cum vom vedea în curând, ambele sunt operaţii care pot fi realizate relativ uşor chiar şi de un amator în lucrul cu calculatorul.

Nu este obligatoriu sã asociaţi un nume de domeniu site-ului dumneavoastrã. Dacã nu faceţi acest lucru, adresa site-ului dumneavoastrã va fi ceva de genul http://www.NumeServiciuGazduire.com./NumeSite.  Totuşi, având un nume de domeniu, site-ul dumneavoastrã web va putea fi accesat printr-un nume mai personalizat, ceva de genul http://www.NumeSite.com

            Dacã vã îngrijoreazã efectuarea de unul singur a acestor operaţii, trebuie sã ştiţi cãmajoritatea serviciilor de gãzduire web vor efectua aceste operaţii pentru dumneavoastrã în mod gratuit sau în schimbul unei sume modice.

            Dacã doriţi sã lãsaţi aceste operaţii pe seama unui profesionist, întrebaţi-i pe cei de la serviciul de gãzduire web dacã pot sã înregistreze pentru dumneavoastrã un nume de domeniu.

2.6. Alegerea şi achiziţionarea unui nume de domeniu

            Când înregistraţi un nume de domeniu, puteţi aIege numai un nume de domeniu care nu a fost înregistrat de aItcineva.

Adicã, nu puteti aIege un nume de domeniu existent - de exempIu www.microsoft.com ­- pentru a-I înregistra astfeI încat acesta sã indice Ia site-uI dumneavoastrã. Deci, primuI pas în înregistrarea unui nume de domeniu este gãsirea şi aIegerea unui nume de domeniu disponibil.

NumeIe de domenii pot fi achizitionate de la numeroşi registratori de nume de domenii. Un registrator de nume de domeniu este o com­panie care a primit aprobarea sã poatã înregistra nume de domenii. Existã zeci de astfeI de companii în lume, acestea fiind diferenţiate de pretuI cerut şi de calitatea serviciilor. O listã compIetã a acestor companii poate fi gãsitã Ia adresa http://www.icann.org/registrars/ accredited-list.html. Pentru numele de domenii specifice României (.ro) consultaţi http://www.rnc.ro

La achiziţionarea unui nume de domeniu, nu cumpãraţi definitiv numele de domeniu. Mai exact, închiriaţi numele de domeniu pentru o perioadã de timp specificatã (între unu şi zece ani). Dupã încheierea acestei perioade, dumneavoastrã, ca persoanã care a înregistrat numele de domeniu respectiv, puteţi reînregistra numele de domeniu pentru o altã perioadã de timp sau puteţi elibera numele de domeniu returnându-l în lista de nume de domenii disponibile.

Pentru a afla dacã un nume de domeniu este disponibil, începem prin a vizita site-ul web al unui registrator de nume de domenii, cum este http://www.rnc.ro.

Aceste companii vor avea în general pe site-urile lor o casetã de cãutare pentru a putea cãuta nume de domenii disponibile. 

Figura prezintã pagina de bazã a registratorului RNC.ro. În figura 6.2 observaţi cã existã o casetã de text care vã per­mite sã introduceţi un nume de domeniu împreunã cu extensia dupã care doriţi  sãefec­tuaţi cãutarea (.com, .org, .net, .info ş.a.m.d.).

La cãutarea unui nume de domeniu veţi vedea dacã acesta este disponibil.

În caz afirmativ îl puteţi înregistra, alegând şi du­rata pentru care doriti sã efectuaţi înregis­trarea. Dacã numele este deja ocupat, vi se vor sugera mai multe nume de domenii similare care sunt disponibile.

Pentru a înregistra numele de domenii veri­ficate, este suficient sã executaţi cic pe butonul Continue. Dupã aceasta veţi parcurge întregul proces de înregistrare, trebuind sã specificaţi perioada de timp pentru care doriţi sã faceţi înregistrarea de nume de domeniu şi sã furnizaţi numãrul cãrţii de credit pentru efectuarea plãţii.

2.7. Configurarea numelui de domeniu

Uneori, în timpul procesului de înregistrare a numelui de domeniu vi se va cere sã furnizaţi adresa IP pentru serverele de nume la care doriţi sã indice numele de domeniu.

Chiar dacã pentru dumneavoastrã aceşti termeni pot pãrea scrişi “în greacã”, serviciului de gãzduire web îi sunt familiari şi vã pot ajuta.

Întrebaţi serviciul de gãzduire web care sunt adresele IP pentru serverul de nume pe care sã Ie folosiţi ­- acesta vã va oferi, de cele mai multe ori, douã adrese IP pe care Ie puteţi introduce ca adrese de server de nume primar şi secundar. (O adresã IP este un numãr de forma XXX.XXX.XXX.XXX, unde XXX este un numãr cuprins între 0 şi 255.)

            Dupã înregistrarea şi configurarea unui nume de domeniu poate exista o întârziere de 24 pânã la 72 de ore pânã când numele de domeniu va indica în mod oficial la serverul web corespunzãtor. Aceasta înseamnã cã poate dura câteva zile de la înregistrarea numelui de domeniu pânã când site-ul dumneavoastrã web sã poatã fi vizitat prin intermediul numelui de domeniu în browserul web.

Dacã aţi ales un serviciu de gãzduire web şi, poate, aţi înregistrat un nume de domeniu, nu a mai ramas decât o singurã piesã din acest puzzle: adãugarea de pagini web, imagini şi alte fişiere pe serverul web. Acest lucru se poate efectua prin încãrcarea pe serverul web a paginilor web create eventual în Mozilla-Composer.

Weebly – editor online de pagini web

Deoarece prima parte a cursului se referã la Editoare de Pagini Web, pe lângã discuţiile la ora de TIC, vã propun şi abordarea metodelor on-line de editare de pagini web, oferindu-vã drept exemplu Weebly

Weebly – se doreşte un editor online de pagini web, care, chiar dacă evident nu are cum să concureze cu Dreamweaver sau cu alte editoare web profesioniste, este totuşi suficient pentru cineva care, fără cunoştinţe HTML, vrea să realizeze un sit mic în termen foarte scurt, fără pretenţii prea mari. Ce înseamnă sit mic? Să spunem 3… 5… 10 pagini. Nu am sesizat vreo limită de acest gen la Weebly, dar pentru un sit cu sute de pagini nu este soluţia indicată. Dacă însă, să presupunem, trebuie să faceţi un sit pentru un eveniment (deci veţi avea o pagină de introducere, două-trei pagini cu programul, o pagină cu câteva fotografii şi alte informaţii minimaliste) atunci Weebly vă poate fi de mare ajutor. Dacă sunteţi pe un calculator pe care nu există nici un editor web, atunci Weebly poate fi chiar soluţia unică.

Pentru a folosi Weebly trebuie să vă înscrieţi (veţi primi rapid activarea). Apoi puteţi trece la treabă! Dezvoltarea unui sit se face de regulă trăgând cu mouse-ul diversele elemente disponibile (text, imagini, hărţi, clipuri video, fluxuri RSS…) şi apoi particularizându-le. Există şi un coş de gunoi unde puteţi pune elementele de design pe care nu le mai doriţi. Iată cam cum arată interfaţa web-aplicaţiei:

De subliniat faptul că Weebly face – lucru inteligent, dar astăzi tot mai comun – separare între conţinut şi design. Ceea ce Dvs scrieţi şi imaginaţi este conţinutul sitului, peste care puteţi să aplicaţi apoi una dintre multele designuri (templates, scheme…) existente. Astfel, conţinutul scris de demonstraţie mai sus, poate arăta efectiv ca sit după cum urmează:

Evident, există multe limitări la dezvoltarea online a unui website. Interesant este că Weebly oferă şi un fel de “hosting” pentru aceste situri (nu ştiu cât de temporar), dar ceea ce este cu adevărat surprinzător este că în orice moment poţi să îţi descarci paginile sub forma unei arhive ZIP!

Concluzia mea: un instrument bun, care cu cât se va perfecţiona mai mult cu atât are şansa mai mare să devină utilizabil de tot mai mulţi. Pentru cei care dezvoltă deja situri, cu instrumentele proprii, prezintă interes doar ca “experiment”. Pentru cei care doresc să dezvolte situri şi nu au încă experienţa, Weebly poate fi un fel de “laborator”, tot experimental. Ceea ce nu înseamnă că, teoretic, cineva nu ar putea dezvolta un sit 100% cu Weebly şi pe care să îl şi publice online.

PS: pe prima pagină a sitului există un videoclip YouTube care doreşte să prezinte facilităţile Weebly, dar din păcate la o calitate cam slabă a imaginii.